Luca 24:34 „...a înviat Domnul cu adevărat È™i S-a arătat lui Simon.”
Evangheliile prezintă o imagine a ucenicilor lui Isus într-o stare de devastare È™i frică după răstignirea Mântuitorului. Marcu 16:10 ne spune că „plângeau È™i se tânguiau” după moartea violentă a învățătorului lor, temându-se pentru siguranÈ›a lor, îngroziÈ›i că vor fi È™i ei arestaÈ›i de romani È™i supuÈ™i unei soarte similare. Cu toate acestea, după o perioadă de incertitudine È™i uimire, ucenicii s-au convins de realitatea învierii lui Isus. ExistenÈ›a mormântului gol È™i propriile lor întâlniri cu Isus i-au convins că El a înviat din morÈ›i cu adevărat.
În afirmaÈ›ia de mai de jos să privim la două aspecte substrase din versetul citat, È™i anume: Învierea lui Hristos: un adevăr susÈ›inut de Scripturi È™i un adevăr ce se poate experimenta!
Uitându-ne la importanÈ›a învierii, vom descoperi că fără aceasta nu există creÈ™tinism. Conform Scripturii, adevărul credinÈ›ei creÈ™tine stă sau se prăbuÈ™eÈ™te pe învierea lui Isus.
Ce înseamnă Învierea lui Isus Hristos pentru credinÈ›a creÈ™tină?
Apostolul Pavel a articulat mesajul central al Noului Testament È™i mesajul primilor creÈ™tini în acest adevăr simplu: Adu-È›i aminte de Domnul Isus Hristos, ...înviat din morÈ›i, după Evanghelia mea. (2 Tim. 2:8) Principiul de bază al religiei creÈ™tine este acesta: Hristos a înviat din morÈ›i. Este imposibil să exagerăm semnificaÈ›ia învierii lui Isus Hristos. Nu ar putea exista creÈ™tinism fără înviere. De ce este atât de importantă învierea lui Isus Hristos? În epistola adresată bisericii din Corint Apostolul Pavel declara următoarele: Iar dacă se propovăduieÈ™te că Hristos a înviat din morÈ›i, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morÈ›ilor? Dacă nu este o înviere a morÈ›ilor, nici Hristos n-a înviat. Și, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, È™i zadarnică este È™i credinÈ›a voastră (1 Cor. 15:12-19) ObservaÈ›i cât de clar a afirmat Pavel că fără înviere nu poate exista creÈ™tinism. Potrivit lui Pavel, dacă Hristos nu a înviat, atunci următoarele lucruri sunt adevărate:
a) Predicarea creștină este goală, la fel și credința oricui, deoarece obiectul credinței, Isus Hristos, nu este cine a spus El că este.
b) Apostolii sunt mincinoÈ™i pentru că mărturisesc despre o înviere care nu a avut loc.
c) Nu a fost acordată iertare pentru păcatul nimănui.
d) Cei care au murit crezând în Hristos nu au nicio speranță.
Există mai multe implicaÈ›ii ale învierii lui Isus Hristos pentru lumea noastră, cum ar fi:
- 1. Validează afirmațiile lui Isus că este Fiu al lui Dumnezeu.
În primul rând, învierea demonstrează că Isus este Acela care a afirmat că este. Pavel le-a scris romanilor: iar în ce priveÈ™te duhul sfinÈ›eniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morÈ›ilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru (Romani 1:4)
Divinitatea lui Hristos este dovedită prin faptul că a înviat din morÈ›i.
- 2. Demonstrează că El este un profet.
Învierea validează declaraÈ›iile lui Isus de a fi un profet, deoarece Și-a prezis învierea: De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoÈ›ilor celor mai de seamă È™i din partea cărturarilor; că are să fie omorât È™i că a treia zi are să învie. (Matei 16:21)
Dacă nu a înviat, atunci Hristos era un mincinos, pentru că a susÈ›inut că Se va întoarce din morÈ›i (Matei 20:19). Învierea Îl autentifică ca pe un adevărat profet. Fără învierea Sa, tot ceea ce a spus Isus ar fi fost supus îndoielii.
- 3. Arată că El este Mesia promis.
AfirmaÈ›ia lui Isus de a fi Mesia promis este dovedită prin învierea Sa: Să È™tie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn È™i Hristos pe acest Isus pe care L-aÈ›i răstignit voi. (Fapte 2:36) Învierea a validat tot ceea ce a declarat El că este.
- 4. Demonstrează Adevărul Credinței Creștine
Învierea dovedeÈ™te, de asemenea, adevărul credinÈ›ei creÈ™tine, deosebit de orice alt sistem de credință care pretinde a fi cel adevărat. Învierea lui Isus Hristos din morÈ›i arată fără nicio urmă de îndoială că, dintre toate aceste credinÈ›e È™i sisteme religioase, credinÈ›a creÈ™tină este cea adevărată! Prin urmare, există un singur Dumnezeu adevărat È™i o singură cale de a ajunge la unicul Dumnezeu, prin Isus Hristos. Învierea lui Isus demonstrează veridicitatea acestui lucru.
- 5. Recunoaște acceptarea morții lui Hristos pentru păcat
Învierea lui Isus este o recunoaÈ™tere a faptului că jertfa Sa pentru păcatele lumii a fost acceptată de Dumnezeu Tatăl: care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, È™i a înviat din pricină că am fost socotiÈ›i neprihăniÈ›i (Romani 4:25). Întoarcerea lui Isus din morÈ›i a indicat că moartea Sa a fost satisfăcătoare în ochii lui Dumnezeu, că jertfa Lui a fost acceptată È™i că a
fost găsit pe deplin adecvat să plătească pedeapsa păcatului pentru toÈ›i. Evrei 1:3 notează că „a făcut curățarea păcatelor È™i a È™ezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte” atunci El S-a aÈ™ezat la dreapta Tatălui – poziÈ›ia onorată la care a fost înălÈ›at de Tatăl.
- 6. Răspunde la marile întrebări despre viață
Prin urmare, faptul că Isus a înviat din morÈ›i, oferă omenirii răspunsurile la cele trei întrebări de bază despre viață: „Cine sunt eu? De ce sunt în viață? Ce se va întâmpla cu mine când voi muri?”
- Oferă o identitate oamenilor. Învierea lui Isus ne rezolvă problema identității. Oamenii nu mai trebuie să se întrebe cine sunt. Prin credinÈ›a în lucrarea lui Hristos, primim un drept special: Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:11). Acum È™tim că fiinÈ›ele umane sunt speciale, copii ai Dumnezeului atotputernic.
- Dă un scop VieÈ›ii. Împreună cu identitatea vine È™i un scop autentic de a trăi. În loc să trăim viaÈ›a fără vreun scop real, acum putem È™ti motivul pentru care am fost creaÈ›i - să-L iubim pe Dumnezeu È™i să ne bucurăm de El pentru totdeauna. Isus Hristos È™i învierea Sa din morÈ›i au oferit răspunsul la întrebarea care este scopul nostru aici pe pământ. Nu numai că È™tim cine suntem, È™tim È™i de ce suntem aici.
- Arată că vom avea un destin. În cele din urmă, adevărul învierii lui Isus ne oferă un răspuns despre destinul nostru viitor. Acum È™tim că această viață nu este tot ce există. Suntem fiinÈ›e făcute pentru eternitate, iar credinÈ›a în Isus ne permite să petrecem eternitatea în prezenÈ›a lui Dumnezeu. Astfel, mormântul nu mai reprezintă o teroare supremă pentru noi, deoarece cunoaÈ™tem că există o existență mai bună dincolo de această viață. CredinÈ›a în Isus ne oferă un destin la care putem spera cu nerăbdare.
- 7. Este Garanția Vieții Veșnice Pentru Credincios
Învierea lui Isus este baza faptică pentru viaÈ›a veÈ™nică pentru cei care cred în El. Dacă o persoană crede în Isus Hristos, atunci una dintre prevederi este viaÈ›a veÈ™nică. Isus a spus: pentru că Eu trăiesc, È™i voi veÈ›i trăi (Ioan 14:19). Această viață veÈ™nică se bazează pe învierea Sa. Isus a spus: Eu sunt Învierea È™i ViaÈ›a. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi (Ioan 11:25).
Pavel a scris: Căci, dacă credem că Isus a murit È™i a înviat, credem È™i că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Trupul înviat al lui Isus serveÈ™te ca prototip al trupurilor credincioÈ™ilor când vor fi înviaÈ›i. În veÈ™nicie vom fi ca El: PreaiubiÈ›ilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar È™tim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aÈ™a cum este (1 Ioan 3:2)
- 8. Le oferă credincioșilor un Mare Preot
Învierea lui Isus Hristos garantează credincioÈ™ilor un Mare Preot care trăieÈ™te pentru totdeauna pentru a mijloci pentru ei la Dumnezeu Tatăl. De aceea È™i poate să mântuiască în chip desăvârÈ™it pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieÈ™te pururi ca să mijlocească pentru ei. (Evrei 7:25). Apostolul Ioan spune: CopilaÈ™ilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiÈ›i. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit (1 Ioan 2:1)
- 9. Oferă o viață satisfăcătoare chiar acum
Un alt beneficiu al învierii este că oferă credinciosului baza pentru a trăi o viață satisfăcătoare. Pavel a afirmat că cei credincioÈ™i pot experimenta acum: È™i care este față de noi, credincioÈ™ii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morÈ›i È™i L-a pus să È™adă la dreapta Sa, în locurile cereÈ™ti (Efeseni 1:19-20) ViaÈ›a din belÈ™ug este disponibilă chiar acum, deoarece Hristos a înviat. Puterea Hristosului înviat este experimentată în viaÈ›a credinciosului.
Evangheliile ne spun că ucenicii au fost profund schimbaÈ›i de întâlnirile lor cu Isus după învierea Sa.
Pentru mulÈ›i dintre ceilalÈ›i, credinÈ›a în Isus însemna să fie lepădaÈ›i de către familiile lor, vecinii È™i sinagogile lor. Se pune întrebarea: „De ce au fost atât de dispuÈ™i să sufere È™i să moară? Ei nu se îmbogățeau conducând această nouă miÈ™care creÈ™tină È™i nu se puteau lăuda cu puterea lumească. Biserica la acea vreme nu avea bani sau putere.” Răspunsul este unul singur: ei fuseseră martori ai învierii lui Isus. Maria Magdalena a proclamat: „L-am văzut pe Domnul” (Ioan 20:18). Ioan a scris: „Ce am auzit, ce am văzut cu ochii noÈ™tri, ce am privit È™i am atins cu mâinile noastre. . . vă vestim acum” (1 Ioan 1:1, 3). Și, cu urechile sale, Toma l-a auzit pe Isus: „Ai ajuns să crezi pentru că M-ai văzut?” (Ioan 20:29). Întâlnirea cu Domnul înviat a schimbat totul pentru ei.
Pe Domnul Isus cel înviat, Îl gasim:
- În Gradină, Mângâind! (Ioan 20:11-18)
Era acolo o femeie, Maria Magdalena, care experimentase o vindecare incredibilă când Isus a alungat È™apte demoni din ea (Luca 8:2). ViaÈ›a ei în sfârÈ™it avea sens. Cu inima liberă de păcate È™i demoni, ea È™i-a dedicat viaÈ›a urmându-L, iubindu-L È™i slujindu-L pe Cel ce i-a adus eliberarea. Când L-a văzut într-un mormânt, sufletul i-a fost străpuns, inima i-a fost plină de durere. Nu voia nimic decât pe Domnul ei, singurul căruia i-a fost milă de ea, singurul care a iubit-o È™i care a putut să îi vină în ajutor. În dimineaÈ›a învierii, o găsim pe Maria singură lângă mormânt, plângând. Plângea pentru că-L iubea. Se părea că trupul lui Isus dispăruse, dar deodată Cineva o întrebă: De ce plângi? Întrebarea Lui e valabilă È™i astăzi pentru mulÈ›i care plâng È™i sunt în deznădejde. Lucrarea Lui de mângâiere nu s-a încheiat, È™i astăzi El vrea È™i poate să mângâie pe toÈ›i aceia care plâng, care Îl caută, care Îi simt lipsa. Mângâierea va veni pentru ca aÈ™a a promis El: Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaÅ£i! (Matei 5:8).
- 2. Pe un Drum, ÎnsoÈ›ind! (Luca 24: 13-34)
Vestea morÈ›ii È™i îngropării lui Isus a fost un motiv de mare îngrijorare È™i dezamăgire în rândul ucenicilor. MulÈ›i aveau mari aÈ™teptări de la Mesia, doreau ca prin El să vină în sfârÈ™it libertatea de sub domnia romană. Probabil că alÈ›ii se întrebau dacă nu cumva È™i-au risipit cel puÈ›in 3 ani din viaÈ›a lor urmându-L pe Isus. La fel È™i Cleopa, unul din urmaÈ™ii Domnului, împreună cu prietenul său care nu erau dintre cei doisprezece, au plecat pe un drum al descurajării. Singuri prin noapte È™i triÈ™ti. Parcă nimic nu avea sens. Ca È™i noi de multe ori, triÈ™ti, fără nădejde, umblând prin lume în întuneric cu multe întrebări fără răspunsuri, ni se pare că suntem singuri. Dar versetul 15 spune: Pe când vorbeau ei È™i se întrebau, Isus S-a apropiat È™i mergea pe drum împreună cu ei. Iată-L pe Hristosul înviat, însoÈ›indu-i pe cei doi ucenici triÈ™ti, descurajaÈ›i. Ar fi putut Hristos să se arate lui Iosif din Arimateea, să-i mulÈ›umească că i-a dat mormântul lui sau să meargă la mama Lui, la Maria sau să îl caute pe Ioan pe care l-a iubit È™i să îl felicite ca el a fost singurul care L-a urmat până la Golgota. El alege să se întâlnească cu doi simpli urmaÈ™i ai Săi, care nu erau în lumina reflectoarelor ca cei doisprezece, dar Hristos îi cunoÈ™tea. Asta e o mângâiere pentru noi toÈ›i, cei care Îl urmăm pe Isus, chiar dacă nu sunt în lumina reflectoarelor, Hristos ne cunoaÈ™te! În momentele grele, când credinÈ›a ne este mică, El ne întâlneÈ™te la Emaus. El ne găseÈ™te acolo sub înfățișări câteodată necunoscute È™i în momentele când ne aÈ™teptăm mai puÈ›in.
- 3. Pe malul mării, Restaurând. (Ioan 21:1-14)
Când vorbeÈ™ti despre cineva care este pe mare, te referi la unul aflat într-o stare de confuzie, neÈ™tiind cu adevărat în ce direcÈ›ie să o ia. În multe privinÈ›e, cei È™apte ucenici erau toÈ›i pe mare. Erau fizic pe mare. Erau pe mare emoÈ›ional È™i spiritual. Erau emoÈ›ional pe mare pentru că se lepădaseră de Domnul Isus È™i Îl părăsiseră pe Regele lor în grădină; amintirea acestor lucruri erau foarte proaspete în mintea lor. Erau pe mare din punct de vedere spiritual pentru că nu fuseseră pe deplin restauraÈ›i față de Domnul È™i aduÈ™i în părtășie È™i comuniune cu El. Nu vedeau o cale de întoarcere la Domnul, li se părea mai cu folos să se întoarcă la vechile lor meserii, la pescuit. Au plecat pe mare, Marea Galileii. Este interesant, numele cuvântului Galilee înseamnă cerc. Se aflau în acelaÈ™i loc, aceeaÈ™i Galilee din Matei cap. 4 în care Domnul Isus i-a întâlnit, i-a chemat de la pescuitul lor È™i le-a spus: „UrmaÈ›i-Mă pe Mine È™i vă voi face pescari de oameni”. Și acum, după trei sau mai mulÈ›i ani în care au fost ucenicii Domnului, au umblat È™i au lucrat cu El, unde îi găsim? Înapoi în acelaÈ™i loc. VieÈ›ile lor făcuseră un cerc complet È™i s-au întors de unde începuseră.
Cât de des ne simÈ›im aÈ™a? Cât de des, ca popor al lui Dumnezeu, simÈ›im uneori că vieÈ›ile noastre se învârt în cerc? Vrem să mergem mai departe cu Dumnezeu, vrem să ne apropiem mai mult de El... È™i simÈ›im că ne-am întors exact de unde am început. Atunci suntem adesea cel mai descurajaÈ›i. Dar El, Hristosul cel înviat, se întoarce după tine oricât de departe ai ajuns È™i te invită la masă: VeniÈ›i de prânziÈ›i! Dragul meu prieten creÈ™tin, dacă ar fi să vii astăzi să iei masa cu Isus Hristos, dacă ar fi să accepÈ›i invitaÈ›ia Lui, dacă în ziua de azi ar fi să vii È™i să te aÈ™ezi cu El È™i să comunici, să ai părtășie È™i să vorbeÈ™ti cu El, acesta ar fi zorii unei noi zile în viaÈ›a ta. De luni de zile, de ani de zile te plimbi în întuneric. A existat un gol în inima ta, dar astăzi pot fi zorii unei noi zile, poÈ›i fi restaurat față de Isus Hristos. El îÈ›i va ierta alunecarea. El te va iubi fără plată. N-ai vrea să vii să stai la masa cu El?
Atât de mulÈ›i creÈ™tini nu trăiesc o viaÈ›a din belÈ™ug în Hristos pentru că nu au înÈ›eles cum completează învierea crucea. Învierea este cheia care descuie uÈ™a, codul de validare care ne dă acces la ceea ce a realizat Hristos pe cruce. Învierea este dovada victoriei lui Hristos asupra păcatului È™i a nădejdii noastre de mântuire. Învierea nu este o doctrină care trebuie meditată, ci o invitaÈ›ie de a-L experimenta pe Hristos cel viu în viaÈ›a ta. Învierea nu este doar un eveniment care a avut loc în primul secol, ci continuă să influenÈ›eze vieÈ›i până în zilele noastre. La fel cum a influenÈ›at viaÈ›a ucenicilor Săi, poate influenÈ›a È™i viaÈ›a noastră. Dacă Isus a înviat cu adevărat din morÈ›i, atunci tot ceea ce a predicat trebuie să fie adevărat. Dacă a învins moartea, atunci toate promisiunile Lui trebuie să fie demne de încredere; È™i nu doar pentru primii credincioÈ™i, ci pentru noi toÈ›i! În realitate, nu numai că Hristos a înviat, ci È™i tu, fiind in Hristos, ai înviat la o viață nouă. Acesta este darul lui Dumnezeu pentru toÈ›i cei care îÈ™i pun credinÈ›a în Fiul Său. Apostolul Pavel spunea despre relaÈ›ia sa cu Isus Hristos că voia „să-L cunoască pe El È™i puterea învierii Sale” (Filipeni 3:10). Termenul să-L cunoască este mai mult decât cunoÈ™tință intelectuală. Este experimental È™i atinge fiecare parte a vieÈ›ii tale. AÈ™a că pregăteÈ™te-te pentru viaÈ›a nouă în Hristos.